Lenuţa dă cu mopul la Camera Deputaţilor de 16 ani. Ştefania începe să lucreze tot la 6:00 dimineaţa şi tot cu un mop în mână, dar la Şcoala nr. 124 din sectorul 5 al Capitalei. Amândouă fac o muncă ingrată şi câştigă puţin, dar pentru fiecare dintre ele legea salarizării unice s-a aplicat diferit. Lenuţa câştigă 790 de lei pe lună, tot atât cât şi înainte de punerea în aplicare a legii; Ştefania are din ianuarie un salariu de 600 de lei.
La ora 9:00, pe coridoarele Palatului Parlamentului e linişte. În sala "Spiru Haret", câteva femei de serviciu aranjează scaunele pentru o conferinţă de presă care urmează să aibă loc la ora 11; alte colege îşi fac tura obişnuită pe la băi. Dacă şi-ar da jos halatele trandafirii, n-ar şti nimeni că meseria lor e lupta cu praful, noroiul, pânzele de păianjen. Au unghiile aranjate şi părul vopsit şi, în timpul liber, cele mai multe dintre ele sunt studente.
Elena are 37 de ani. Când a terminat Liceul de arhitectură şi topografie, nu a găsit unde să lucreze ca topograf, aşa că s-a angajat femeie de serviciu. Acum recuperează: studiază la facultatea de marketing şi afaceri internaţionale a unei universităţi particulare şi speră că într-o zi îşi va schimba meseria. Dacă nu ar fi avut ocazia să facă curăţenie la Casa Poporului n-ar fi vrut să fie femeie de serviciu.
Şi Florica Stoica s-a grăbit când a auzit că se fac angajări la Casa Poporului, chiar dacă postul era de femeie de serviciu: "Am fost foarte încântată venind la Parlamentul României. Mă bucuram că lucrez cu domnii noştri aleşi care ne conduce ţara". Florica a ţesut manual covoare persane timp de 12 ani, apoi a lucrat cinci ani la Apaca. Când a venit la Camera Deputaţilor şi-a recunoscut modelele pe care le-a migălit în covoarele din săli şi de pe holuri. "Şi acum le aspiri cu drag!", se amuză colega ei Elena.
"T
