...Tocmai s-a intors si-mi pune in brate aA€Ažziarul cu carte". Deschid cartea. "Cartea geme". Geme de vampiri. Ce Borges? Ce Salinger? Charlaine Harris. Sunt Mort de-a binelea. Ii multumesc frumos aducatorului, desi imi vine sa-l strang de gat. Cum, de la o vreme, ma misc tot mai anevoie, l-am rugat pe „domn' doctor", chiriasul meu, sa-mi cumpere de la chioscul din gang „Ziarul de Iasi cu carte". I-am spus si ce carte. Ca sa nu fie nici o confuzie, i-am precizat: „Fii atent: se scrie B-o-r-g-e-s, dar se citeste Borhes." Nu i-am mai spus si prenumele, ca sa nu-l complic. I-am dat si-o alternativa: „Daca nu gasesti Borhes, intreaba daca nu are, cumva, Gion Salingher - se scrie S-a-l-i-n-g-e-r..." Precizare oarecum inutila intrucat, daca „nu le are" cu spaniola, „domn' doctor" le are cu engleza. Pe bune. Nu insa si cu autorii. Ii zic „domn doctor" fara nici o ironie, deoarece, peste cateva luni, terminand Medicina, chiar asta va fi: doctor. Cand l-am primit in gazda, in urma cu 4 ani, l-am instalat intr-o camera ticsita de carti, cum e si cea in care imi duc eu veacul. Ma gandeam: ce favoare, pentru un tanar, sa aiba la indemana o biblioteca - asa cum eu, de-un exemplu, n-am avut! Sau „bunica" (in fapt, soacra; Domnul s-o aiba-n paza sa!) care, dupa ce s-a mutat la noi, la cei optzeci si treaba ei de ani, ne uimea (si ne si induiosa) cu setea ei de lectura. Si din cand in cand doar ce-o auzeam: „Eh, dac-as fi avut eu in casa atatea carti..." „Ce s-ar fi intamplat?", o „necajeam", eu mai ales. „As fi fost mult mai desteapta!..." Cat despre studentul medicinist... Tocmai imi aparuse o carte de proza si, cum pleca in vacanta de vara, i-am oferit-o, cu dedicatie, gandindu-ma ca e o lectura agreabila. Toamna, cand se numara bobocii, alumnul s-a intors la „baza", a mai dat niscaiva restante si-apoi a intrat pe fagasul normal: cursuri/ seminarii/ laborator/ calculator/ (telef