Daca v-as spune ca la un moment dat (nu azi, bineinteles, nici miine, dar intr-un viitor inca vizibil si pasibil de cuantificare, macar cit ne ingaduie modestele noastre capacitati de prospectiune) PLDM-ul cel irevocabil anticomunist, in frunte cu dinamicul sau lider, Vlad Filat, va intra in cirdasie cu PCRM, fie acesta si vopsit de iznoava, ba chiar renovat doctrinar - cum se aude -, si asta dupa ce va fi lasat in prealabil fara vlaga electorala AMN-ul si PD-ul, ce replica ati avea? Daca, de asemenea, as afirma ca actualul premier de (tot mai) mediatizata miza europeana (& conceptele ce zornaie in subsidiarul determinativului), perceput invariabil si de la mic la mare, la noi dar si aiurea, ca tenace promotor al valorilor democratice, chezasie a corectitudinii si echitatii etc., daca, zic, tocmai acest chip seducator al schimbarii promise in cele doua campanii ar inclina sa primeasca tot, vorba lui Caragiale, dar fara a modifica, in esenta, nimic, adaptind doar la propriile interese si la exigentele conjuncturii sistemul inchingat de batrinul general? Daca, in ciuda abisului - de incompatibilitati ideologice si vreau sa cred ca si morale si ca atare deontologice - ce par acum a-i desparti, actualul premier si nu mai putin actuala, inca actuala eminenta cenusie a PCRM (l-am numit pe fostul consilier prezidential, parlamentarul Mark Tkaciuk) isi vor da, in cele din urma, mina? Chit ca par fanteziste (ceea ce nu le diminueaza nicicum efectul tulburator: anticomunisti declarati la brat cu chiar propriul obiect de blam!), la o mai atenta revista a datelor(nebuloasei noastre realitati, bineinteles), ipotezele acestea capata un sinistru aer iminent. Ma servesc de inventarul - probabil incomplet, desi inca nu se stie cita buna stiinta va fi dispus a se ignora deocamdata presupusul rest de argumente, caci si topul poarta interesul - inserat joia trecuta in "Kisiniovskiy oboz