Incepind cu supranumita Comisie "Felix", pina la comisia "Tismaneanu" ori a Holocaustului, marile teme ale societatii se disputa ori se inventeaza si se transeaza prin intermediul comisiilor. Nu avem institutii functionale, dar exista tot felul de comisii, infiintate, de cele mai multe ori, sa serveasca unor scopuri discutabile. Ele paraziteaza, deformeaza si anihileaza beneficiile democratiei.
In anii '90, observatia comuna arata ca se infiintau comisii pentru a se ingropa scandalurile. In ultimii ani, ele se constituie si actioneaza pe alte principii. O anumita categorie ofera posibilitatea disiparii, ascunderii responsabilitatii. Iliescu nu a indraznit sa condamne Holocaustul pina nu a obtinut acoperirea stiintifica a unei comisii special infiintate. La fel, Basescu mima neintelegerea caracterului criminal al comunismului si s-a blindat cu expertiza furnizata de o comisie alcatuita din voci foarte credibile ale societatii civile si academice. De unii singuri, cei doi presedinti nu ar fi purces la asa ceva si nici nu si-ar fi asumat riscul de a intra intr-un conflict cu cele mai talibane voci ale national-comunismului, de care erau, in fond, legati biografic.
Sub aparenta unui organism democratic, exista, apoi, comisiile tipice de blocaj. Aici putem incadra, in special, comisiile juridice ale Parlamentului, adevarate exponente ale unei oligarhii politice. Ele decimeaza, dupa caz, initiativele menite sa reduca privilegiile si sa mareasca transparenta. Legea ANI a fost decimata, Codul penal varianta Stanoiu a fost acolo ticluit, in acelasi loc se toaca marunt legile justitiei, se ingroapa discutarea votului uninominal sau posibilitatea convocarii unui referendum pe aceasta tema. In paralel, se concep legi care sa corespunda nu unor interese publice, ci problemelor de moment ale unor formatiuni politice. Asa se face ca, mai intii, in loc sa discutam despre