Au fost făcuţi în toate felurile, când nu au fost ignoraţi total de televiziunile de partid sau de publicaţiile şi blogurile care s-au hrănit de la sânul corporaţiei, pe timp de criză cruntă în presă. Rupţi de realitate, manipulaţi de stânga, plătiţi de ruşi sau de un binecunoscut miliardar chiar el interesat de aurul transilvan. Hipsteri cu capul în nori, hipioţi de modă nouă, care se plictisesc acasă sau s-au poticnit în Piaţa Universităţii pe drumul spre o bere în Centrul Vechi. Unii mai înceţi la minte au revenit la retorica neo-comunistă de pe vremea mineriadelor: erau drogaţi. Bine că nu le-au găsit şi valută.
Un singur lucru e cert: câteva mii de oameni blochează de două zile, seara, centrul Capitalei, pentru ceva în care cred, chit că multora dintre ei nu le e prea clar în ce anume. Ei nu merită terfeliţi şi cu atât mai puţin să fie ignoraţi. Asta dacă nu cumva un contract gras de publicitate te obligă să faci acest lucru.
Da, cei mai mulţi dintre protestatarii acestor zile împotriva proiectului de minerit de la Roşia Montană sunt tineri, socializează pe Facebook şi se inflamează uşor la orice ţine de ecologie, corporaţii asupritoare şi aparate de stat care îşi impun brutal politicile publice. Vezi lozinca „Nu corporaţia face legislaţia”.
Da, este o mulţime pestriţă, îmbrăcată şi coafată şui, cu gusturi şi obiceiuri care nu au nicio legătură cu masele. Da, pe mulţi dintre ei dacă îi iei la bani mărunţi despre Roşia Montană o vor lua pe arătură sau se vor bâlbâi, derapând în teorii comuniste, anti-capitaliste, conspiraţioniste sau în filozofii socio-politice care au mai multă legătură cu cărţile pe care le-au citit, decât cu realitatea politică, economică şi cu cea de la Roşia Montană.
La „revoluţia hipsterilor” se bea bere, se merge cu bicicleta, se cântă la saxofon, la flaut, la darabane sau la tot felul de instrumente exotice.