biografie
Dumitru Ţepeneag s-a născut la 14 februarie 1937 la Bucureşti. După absolvirea Liceului “Mihai Viteazul”, în 1954, face o tentativă nereuşită de a deveni student la Medicină. În 1955 se înscrie la Drept. Duce o viaţă boemă, se pasionează de şah (va ajunge un nume în lumea şahistă), se împrieteneşte cu Leonid Dimov. Începând din 1957 scrie proză scurtă, fantezistă, în divergenţă cu estetica oficială şi, în consecinţă, nepublicabilă. În 1958 abandonează facultatea şi lucrează timp de câteva luni într-o mină din apropiere de Târgu Ocna. Între 1959-1962 urmează cursurile Institutului Pedagogic de 3 ani din Bucureşti (secţia română-franceză). După absolvire, este repartizat ca profesor în satul Radovanu, de lângă Olteniţa, unde îşi petrece un an din viaţă. În 1963 ocupă un post de corector la Editura Meridiane. Debutează în 1964, cu schiţa Aripi şi roţi, apărută în Gazeta literară. În 1965, înainte de a fi publicat vreo carte, devine membru al Uniunii Scriitorilor. Are de pe acum faima unui scriitor nonconformist şi incomod. Prima carte, o culegere de schiţe intitulată Exerciţii, îi apare în 1966.
Amestecul de ambiţie şi spirit ludic, specific unui jucător de şah, îl determină să “inventeze”, în colaborare cu Leonid Dimov, un nou curent literar, “onirismul”. Nu este vorba de o aventură estetică reală, ci de un act de teribilism căruia i se calculează dinainte “mutările”, de un joc de-a literatura. Totuşi, prin raportare la literatura convenţională şi previzibilă promovată de regimul comunist, acest răsfăţ estetic capătă semnificaţia unei încercări de insubordonare şi găseşte adepţi: Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacşu (când va face bilanţul, Dumitru Ţepeneag îi va adăuga pe listă şi pe Sorin Titel, Virgil Tănase şi Emil Brumaru, care se apropie temporar de “grupul oniric”).
