• Manastirea, spatiul unde timpul curge la hotarele lumii, se infatiseaza asemenea unei pietre peste care rasare lumina, iar glasul Pustiei biciuie pe cel nepregatit sa vada ce este de vazut • De trei ani, Manastirea Lacuri are la san doar un singur fiu, pe calugarul-staret Andrei Petroniu • Codrii Delenilor ii tin de vorba zidurile, iar cerul, atat cat scapara, ii invesmanteaza trupul, astfel ca manastirea calauzita de monahul Petroniu brazdeaza timpul in credinta transformand siguratatea, Pustia, intr-o muzica a rugii inchinate lui Dumnezeu • "Manastirea este raiul lui Dumnezeu. Ah, fiule, cum sa fiu singur?? Tu nu auzi cum cerurile vorbesc aicea? Tu nu vezi, fiule, ca nu sunt singur? Peste locurile unde strapunge lumina lui Hristos, nu te impartasesti cu ea? Ah, am 14 ani de cand sunt aici, la Lacuri, dupa ce am fost in Athos, din care trei ani de cand am ramas doar eu, fratii au plecat la alte manastiri. Dar nu sunt ani... Stii, fiule, te gandesti la Dumnezeu... iar Clipa te aduce in vesnicie, te scoate din intinsul greutatii pamantului... Poate ca acestea nu trebuie spuse...acestea trebuie traite. Poate gresesc vorbind, dar daca tot ai batut atata cale...", si-a inceput marturia calugarul Andrei Petroniu, staretul Manastirii Lacuri din codrii de peste dealul comunei Deleni • Povestea calugarului se impleteste cu cea a manastirii
Sudata, nu fizic dupa cum vad ochii ca ar fi de codrii ce se intind de la peste doi kilometri de comuna Deleni, de dupa Harlau, ci spiritual de inaltul credintei, de departele care la fel de bine poate fi aproapele altarului acelor maini unite in cruce, Manastirea Lacuri, acum incercuita de ceturile de iarna, de cumintenia pamantului, isi duce odiseea prin ruga unui singur fiu, calugarul Andrei Petroniu. De trei ani, monahul, de unul singur, slujeste la manastire. Iar aceasta nu-l impiedica sa faca si treburile