Ia de pe birou, dintr-un vraf de hârtii, o reţetă şi, urmărind cu degetul scrisul doctorului, citeşte cu voce tare “Jimbo, antibiotic, ora 12:00. Colăcel vitamine, tot ora 12:00”. Maestrul Dermengi senior  se ridică tacticos de la birou şi deschide un sertar din dulapul înalt cu multe despărţituri. “Haide scoate capul”, rosteşte cu voce aşezată maestrul Dermengi în timp ce ţinea o pilulă între degete. “Scoate capul că-mi pierd răbdarea.” Sensibilizat parcă la rugăminţi din sertarul întredeschis scoate capul un şarpe Boa. Aţi auzit bine. Şarpele Boa Jimbo sâsâind se îndreaptă cu limba scoasă către mâna maestrului Dermengi. Vestitul dresor îi pune pe limbă şarpelui uriaş pilula de antibiotic: “Înghite-o şi culcă-te la loc”. Apoi maestrul Dermengi senior deschide un alt sertar de mai sus pentru a-i da la ora indicată de medic pastila de vitamine şi celuilalt şarpe, Colăcel. Mare minunăţie! Şerpii uriaşi erau ţinuţi în sertarele unui dulap ce-i drept cam lung şi-şi luau tratamentul docili la îndemnul glasului nerăstit al maestrului în ale dresurii Dermengi Senior. Povestirile acestui veritabil campion al dresurii te ţintuiesc pe scaun ore întregi. “Prima vietate dresată de mine a fost o cioară. Eram elev în clasa a VII-a când pe pervazul ferestrei mele a poposit o cioară neagră-neagră ca o notă pe portativ. Era foarte prietenoasă şi s-a obişnuit să se întâlnească la oră fixă cu mine, taman la orele când mama îmi dădea de mâncare. Intra în cameră şi se aşeza pe umărul meu, iar eu îmi transferam o parte din supa cu găluşti într-o ceaşcă din care ciugulea  croncanul. Văzându-l atât de simpatic, elevului zbanghiu care eram i-a venit o idee şugubeaţă. Să învăţ cioara să numere. N-a fost greu şi băteam cu degetul dând startul la fiecare număr, iar cioara croncănea o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori.... fără să încurce şiragul numerelor până la 10. Nu m-am potolit ş