Dumnezeu nu îţi dă harul ca unui milog, ci ţi-l dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru alţii. Să ştii să ceri, dar nu cu o mână întinsă!
Aşa îi învăţa Părintele Arsenie pe aceia care veneau să primească, în chilia sa, un cuvânt de folos. Vorbea simplu şi cu putere multă. De câteva zile, vocea nu i se mai aude pe Pământ, deşi cuvintele sale vor răsuna mereu în inimile oamenilor.
Părintele Arsenie va sluji mâine prima sa Liturghie dimpreună cu sfinţii, în tăriile Cerurilor. Poate că ne va pomeni pe toţi în faţa Lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi.
Părintele Arsenie ne-a predat lecţia luptei pentru Adevăr, lecţia demnităţii creştine. Smintirea care ne pândeşte în fiecare zi poate fi lesne alungată răsfoind cărţile în care i-au fost adunate gândurile. E un exerciţiu util pe care vi-l recomand cu căldură.
Lacrimile aduse de vestea mutării Părintelui Arsenie în veşnicie vor uda seminţele duhovniceşti pe care el însuşi le-a sădit, iar acestea vor da mult rod. Misiunea unor astfel de oameni continuă şi dincolo de mormânt.
Arhimandritul de la Techirghiol este una dintre multele dovezi - aflate sub ochii noştri - că în România se poate şi altfel, că minciuna nu ţine la nesfârşit şi că buna-cuviinţă te scoate la liman. Suferinţele Părintelui Arsenie se confundă cu suferinţele şi tulburările noastre istorice din veacul trecut. Citiţi-i biografia şi vă veţi convinge.
Astăzi, răul plămădit de comunism are ultimele zvâcniri violente în corpul vlăguit al societăţii româneşti, făcându-ne să credem că ne vom sfârşi chiar cu puţin înainte de a ne fi vindecat. Nu, nu va fi aşa. Resorturile creştinismului românesc sunt impresionante. Încă suntem teferi, deşi mulţi nu vor sau n-au interesul s-o recunoască. Ne lipseşte atenţia la nuanţe, la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dincolo de zgomot.
E greu să faci binele, dar trebuie să te str
