Grete Tartler este scriitoare, traducătoare, orientalistă, diplomată (a fost ataşat cultural şi secretar I la Viena, ambasador la Copenhaga şi Rejkjavik, ministru plenipotenţiar la Atena). Din 1978 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. În prezent, e profesor asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative SNSPA din Bucureşti şi cercetătoare/colaboratoare la Centrul de Excelenţă "Paul Celan" al Universităţii din Bucureşti. A publicat nouă volume de poezie, cinci de eseuri, numeroase traduceri.
- Doamnă Grete Tartler: muzician, arabist, redactor la revistele "Orient" şi "Neue Literatur", diplomat, acum sunteţi profesor de "Identitate europeană" la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative - şi în toţi aceşti ani aţi rămas scriitoare, publicând volume de versuri, eseuri, traduceri. Se împacă greu atâtea meserii?
- Într-o viaţă de om e normal să trăieşti experienţe diferite; în cazul meu, m-au interesat mai multe lucruri, dar ele s-au armonizat de la sine. Evident, constanta a fost literatura - restul, etape mai scurte sau mai lungi, care şi-au lăsat urmele şi reapar la suprafaţă când e nevoie de accentul lor. Dar muzica şi literatura provin, cum ştim, din acelaşi izvor, iar traducerile şi diplomaţia au acelaşi rol, de a face legătura între lumi diferite (ca şi interpretarea muzicală, de altfel); nu pot spune că am preocupări despărţite între ele de vreo prăpastie; toate se află într-un acord. În orice caz, nu am trăit haotic, nici nu mă consider o persoană enciclopedică - doar că am izbutit să împletesc mai multe specializări.
- Aţi declarat că după 1992 aţi fost fascinată de diplomaţie, în care v-aţi angajat cu toată seriozitatea, pentru că diplomatul are la îndemână uneltele echilibrului între politică şi cultură. Sunteţi satisfăcută de ce aţi reuşit?
- E de ajuns să mă gândesc, acum, când pot să iau fă
