Daca fiecare din cetatenii-turisti ai Romaniei ar fi posesorul unui album modern in conceptie, relaxat in limbaj si echilibrat ca numar de pagini, am asista la o noua epoca a turismului de masa, cu nimic mai prejos fata de marile migratii, fara a mai fi nevoie de mijloace de transport, infrastructura turistica, facilitati de divertisment si alte amanunte siciitoare si suparatoare. Sint turistul ideal. Ma tin de programul de vizionare, nu fac mofturi, nu pun intrebari inutile. Imi plac, deopotriva, si vechiul si noul, si previzibilul si imprevizibilul. In furnicarul de la New York m-as simti la fel de bine ca in cuibul de vulturi de la Machu Piccu, insulele Seychelles ma ispitesc la fel de mult ca magnificii ursi polari dintre gheturile arhipelagului Svalbard, iar Romania imi face cu ochiul in fiecare zi. E drept, gratie albumelor turistice, aceste minunate nascociri ale mintii omenesti, am ajuns mai usor sub aurorele boreale de la Polul Nord decit pe Transfagarasan. Multumita cartilor cu fotografii mari, generoase si pline de doruri nestiute am putut calatori in tihna, ziua ori noaptea, la buna alegere a mintii mele, catre ruinele Marelui Zid Chinezesc, risipite sub nisipurile aspre si iuti ale desertului Gobi, ori catre ametitoarele plante carnivoare din inima ascunsa si muta a Amazoniei. Privita cu raceala muta a fotografiilor din albumele turistice, Romania pare o tara intoarsa cu fata spre trecut, ca o cucoana nostalgica si gatita de promenada, dornica sa mai guste nitel din bucuriile timpurilor trecute. Dintre pagini rasar, aproape invariabil, plaiuri molcome, decorate cu scene mozaicate de oierit (e o marturie destul de graitoare despre comportamentul ciobanesc al unora dintre locuitori, nu?), folcloriste iglitate in motive traditionale, vrednice pastratoare ale inteleptelor vremuri batrinesti, siluete de locasuri sfinte, marturii ale gloriei pierdute a inainta