După moartea soţului, Komayo are nevoie de siguranţă financiară şi afecţiune, aşa că se întoarce la vechea ei meserie de gheişă. Dornică să se afirme în lumea artistică şi să practice artele tradiţionale, îşi caută susţinători influenţi. Ca să nu rateze nici o şansă, pendulează între trei bărbaţi: Yoshioka, fostul patron, regăsit după şapte ani, Segawa, actor tânăr şi strălucitor, şi "monstrul marin", un negustor de antichităţi respingător, dar putred de bogat. Trebuie să înfrunte însă rivalitatea dintre cei trei amanţi ai săi, precum şi intrigile, invidia şi loviturile sub centură ale celorlalte gheişe.

Nagai Kafū, pseudonim al lui Nagai Sōkichi (1879-1959), a fost un important prozator, dramaturg şi eseist japonez de la începutul secolului XX. Printre scrierile sale mai importante se numără: Amerika monogatari (Povestiri americane, 1908), Furansu monogatari (Povestiri franceze, 1909), Shinkichōsha nikki (Jurnalul cuiva care abia s-a întors, 1909), Udekurabe (Competiţia, 1916-1917; în curs de apariţie la Editura Humanitas sub titlul Komayo. Povestea unei gheişe), Okame zasa (Bambusul pitic, 1918), Bokutō kidan (O poveste neobişnuită la răsărit de fluviu), Danchōtei nichijō (1917-1959) - jurnalul pe care l-a ţinut până la moarte.

Asfinţitul în cartierul de plăceri

Când soarele a început să apună pe strada Komparu şi, trecând peste acoperişurile caselor învecinate, s-a strecurat prin jaluzelele de bambus de la ferestrele celui de-al doilea etaj de la Obanaya, de la parter s-a auzit glasul slujnicei: "Fetelor, baia-i pregătită!" În camera de la etaj, toate gheişele leneveau întinse pe tatami.Erau cinci în total. Komayo purta un chimono de vară legat cu un cordon îngust. Kikuchiyo avea o cămaşă de noapte occidentală din bumbac, cu guler alb. Hanasuke purta un maiou şi un jupon din bumbac înălbit. Cu ele mai erau gheişa ucenică, Hanako, şi Otsur