Marsul din Aida al prozatorilor tineri pare a nu fi bruiat de sagetile periodice ale maestrilor. Trotuarul de pe Copou. Vivantul. In pas de pinguin, mosnegutul coboara, atemporal, spre Fundatie. In plina parada hormonala, cu fete si baieti in stare de orice. De ce? Din spatele mosnegutului zvicnesc doua trapase trasnet. Cea cu cizme verzi ii sare in circa si-i prinde grumazul intre pulpele ei Dietrich. Sa nu se prabuseasca, cealalta, cu cizme galbene, il propteste pe incalecat. Stai cuminte, o linisteste mosnegutul, nu ma prabusesc! Si scoate un ris de care trapasele n-au mai auzit. In replica, risul lor, de ultima ora, emblema celebrului trotuar. Atit. Coincidenta. Tocmai recitesc, in editie noua, Turnul de abanos al colosalului John Fawles. Superbatrinul pictor Henry Breasley, de notorie valoare, sastisit de Anglia lui dezabuzata, isi duce ultimii ani intr-o Bretanie pastorala. Anturat, in opulenta-i casa, de doua pipite, carora, anulindu-le identitate, le boteaza Soricel si Zurli. Subrete si animatoare, cele doua sperle nu-s doar atit. In dialogurile cu David Williams, pictor si el, venit insa aici pentru a-i prepara monstrului sacru un studiu exhaustiv - in sensul depistarii abisurilor dibaci ascunse - haioasele fete se dezvaluie a fi, ele insele, pictorite in spe si, mai mult, fiinte de-a dreptul inteligente. "Batrinul dulau neserios", in diagnosticul uneia, e un inrait si aparent obtuz dezavuator al curentelor plastice la moda. Aparent, pentru ca in piparatele intretineri... profesioniste cu oaspetele David - practicant la moda al picturii - batrinul opereaza cu judecati de o percutie dezarmanta. Neiertatoare tocmai prin argoul lor destrabalat. Precum zilele, la soare, sau noptile, sub veioze, in care ii antreneaza pe ceilalti trei sa-si faca de cap. Marsul din Aida al prozatorilor tineri pare a nu fi bruiat de sagetile periodice ale maestrilor. Mai franc siste