Patriarhul Ioachim al III-lea a protestat personal la Marele Vizir Ferid Paşa faţă de dreptul aromânilor de a-şi folosi propria limbă în şcoli şi biserici, menţionând că, de fapt, aromânii care urmau să beneficieze de prevederile iradelei gândesc şi folosesc ca limbă maternă greaca.

Cu toate astea, Abbdurrahman, ministrul otoman al Justiţiei şi Cultelor, a adresat o teskerea ministerială Patriarhului, aducându-i acestuia la cunoştinţă: "Valahii nu vor putea fi împiedicaţi de a celebra ceremoniile cultului lor de către preoţii lor şi în limba lor naţională, nici nu vor fi împiedicaţi de a se servi de această limbă în şcolile lor; că li se va fi permis de a-şi numi propriii lor muhtari, conform legilor în vigoare; că nimeni nu va putea tulbura, în exerciţiul funcţiunii lor, pe institutorii şi pe inspectorii învăţământului pe care comunitatea valahă i-ar numi, adresându-se - conform regulii stabilite - Ministerului Imperial al Instrucţiunei Publice, şi că, în fine, Valahii vor lua parte la alegerile membrilor Consiliilor Administrative". Ministrul turc al Justiţiei şi Cultelor nu a uitat să menţioneze că aromânii nu puteau să aducă modificări "la raporturile lor de supunere faţă de Patriarhat".

Nemulţumirea Patriarhului nu a fost atenuată, acesta propunând într-o şedinţă a Sfântului Sinod excomunicarea preoţilor români şi a tuturor creştinilor ortodocşi care ar apela la serviciile acestora.

La 3 iulie 1905, Sfântul Sinod a declarat nulă căsătoria dintre aromânul Teodor Marcu, din Ianina, şi Iulia Naum, motivându-şi decizia prin faptul că un preot român a oficiat slujba religioasă. De asemenea, preotul Eftimie şi diaconul Evghenie Profirecu au fost caterisiţi. Cei doi slujitori ai bisericii s-au rezumat să citească decizia Sfântului Sinod (4 iulie), considerând-o abuzivă şi precizând că vor continua să-şi îndeplinească atribuţiile religioase. @