Radu COSASU
Un critic literar isi incheie un lung articol - in care confunda caderea lui Iliescu in alegeri cu caderea lui Ceausescu sub gloante - asigurindu-l pe noul presedinte ca e gata sa raspunda oricarui sacrificiu pe care acesta i l-ar cere. Peste doua saptamini, criticul revine afirmind ca o declaratie a aceluiasi presedinte prin care acesta se angaja sa elimine definitiv comunismul din viata Romaniei, il inspira si ii da un elan creator cum numai opera lui Eminescu ii mai insufla. Iar se incepe? La intelectuali asa incepe.
Presedintele insa nu-i cere nici un sacrificiu - ceea ce e bine -, desi n-ar fi fost nici un pacat daca l-ar fi chemat la telefon, sa-i spuna: "Ti-as cere sa nu mai scrii asemenea articole. Ar fi un sacrificiu prea mare?" Dupa cum n-ar fi o greseala politica daca s-ar adresa multimii care-i scandeaza numele, rugind-o sa inceteze cu acest obicei dezagreabil. Sau nu ii e dezagreabil? Dar carui om politic roman ii e dezagreabil?
Ma uit indelung la acest eseist scapat cu bine din rezistenta culturala; arata bine, maninca bine, se lauda ca nu mai are sentimente de fraier; i-a ramas, intr-adevar, inteligenta. Ca un schelet.
Cel mai elocvent spectacol al sfirsitului de an: numeroase vedete ale presei independente, ziaristi care n-au cunoscut viata la organele partidului unic si nu s-au compromis sub tiranie, talente nascute odata cu Revolutia, se angajeaza imediat ca purtatori de cuvint ai noului guvern si sefi de departamente la Presedintie. Gata cu ziarul, cu literele, cu corectura! Atit au inteles din ce-au scris in anii de lupta impotriva regimului Iliescu (ce alt regim au cunoscut?) Repede vor deveni Chebeleii regimului - e inevitabil intr-o tara unde totul are un nume - Constantinescu. Ziaristul - daca meseria ii place - e strictul sau purtator de cuvint.
Ieltin - ca nu pot spune altfel - instituie monopo
