La 20 ianuarie 1989, profesorul Con­stantin Ciosu, care preda fizica la şcoala din comuna Costache Negri, judeţul Galaţi, era deja pe teren, de la prima oră, pentru recensământul animalelor. Nu era singurul cadru didactic care umbla prin curţile oamenilor să le numere găinile, oile şi porcii, în loc să stea la catedră şi să le predea ele­vilor, mai ales că era în plin trimestru.

Recensământul animalelor era re­a­­lizat în principal de profesorii de la sate, după cum spune şi Vasile Mo­lan, actual profesor universitar, fost inspector pentru învăţământul primar în Ministerul Învăţământului în perioada comunistă. Şi nu era o ca­racteristică a anului 1989. "În gene­ral, astfel de acţiuni, precum re­censă­mântul animalelor, se făceau pe perioada vacanţei. Dar şi dacă picau în timpul şcolii te scoteau de la ore şi nu aveai drept la replică", ex­plică Vasile Molan. Fostul inspector a participat şi el la recensământ în calitate de profesor, supravegheat înde­aproape de un activist. "Activistul nu stătea mereu după mine, aşa că mă mai înţelegeam cu ţăranii, dar cu grijă să nu fiu prins". În cazul în care un cadru didactic minţea pentru ţărani şi era prins risca să îi fie tăiat din salariu sau, dacă scăpa, avea de scris zeci de rapoarte în care trebuia să explice de ce a făcut un lucru necuvenit, după cum îşi aminteşte fostul inspector din Ministerul Educaţiei.

În general, profesorii riscau însă, aşa cum singuri povestesc acum. "Personal îmi era silă de toată tă­răşenia asta, aşa că intram în casa omului şi scriam câte animale îmi spunea el. Probabil că mulţi făceau aşa", povesteşte Constantin Ciosu.

Şi Vasile Molan se arăta foarte înţelegător cu oamenii, aşa că odată, fiind în curtea unui sătean care aveao vreo 6-7 oi şi pe care îl păsuise la numărătoare, a fost invitat la un pahar de vin. "Când a co­borât în beci să aducă vinul,