In iunie 2009, doctorul a primit un mesaj din Franta. Era de la directorul de personal al unui spital dintr-un cochet orasel alpin. Ii citise C.V.-ul si ajunsese la concluzia ca in Franta e nevoie de oameni bine pregatiti profesional. Citeam zilele trecute o stire potrivit careia din Romania au emigrat, in ultimii doi ani, in jur de cinci mii de tineri medici rezidenti si specialisti. In materialul respectiv, dl. dr. Vasile Astarastoae, rectorul UMF Iasi si presedintele Colegiului Medicilor, preciza ca media plecarilor (2.500 de doctori/an) este echivalenta cu numarul absolventilor de la toate facultatile de Medicina dintr-un an. Cauzele exodului sint arhicunoscute: salariile rusinoase pe care le primesc cadrele medicale, conditiile precare de lucru si programul barbar de activitate. O analiza a acestor factori este inutila. Oricit ar incerca cineva sa despice firul in patru, starea de fapt nu poate fi schimbata. Lectura articolului m-a dus cu gindul la un prieten a carui experienta este, cred eu, simbolica si simptomatica pentru intelegerea plecarilor in masa. In Iasi, amicul a lucrat la radioterapie, fiind angajat si ca asistent la UMF. Acum doi ani, soarta i-a oferit sansa sa plece cu o bursa de specializare la un spital din Franta. A lasat acasa sotia (medic rezident si ea), copilul de citeva luni si a plecat in Normandia. Cu franceza nu se prea omorise in scoala, dar acest amanunt nu era atit de important incit sa-i impiedice planul. Dupa o bucata de vreme, sa fi fost deja mai bine de jumatate de an de la plecarea lui, familia s-a reunit in Franta. In cei doi ani de specializare, docteur-ul a mers la cursuri platite cu banii cistigati din garzi de noapte si din munca la sfirsit de saptamina. A invatat ce trebuie sa faca un medic radiolog cu bolnavii de cancer, ce tratamente noi exista si ce potential au, a adunat studii de caz pentru teza de doctorat care astept