"Ce poate fi mai potrivit vara decît filmul Un surîs în plină vară?" - par să-şi fi zis televiziunile de la noi şi s-au înghesuit să-l difuzeze care mai de care. Acum vreo două săptămîni am putut să-l vedem pe B1 TV, sîmbăta trecută a fost pe PRO Cinema.

Într-adevăr, filmul lui Geo Saizescu din 1963 este foarte nimerit pentru a fi dat pe post acum, în 2007. Nu pentru că titlul conţine cuvîntul "vară" şi s-ar potrivi astfel cu anotimpul în care ne aflăm (pentru că, în afară de titlu, vara nu are nici un rol în film), ci pentru că pelicula este una extrem de valoroasă şi de educativă şi ar fi păcat ca generaţiile mai tinere să fie private de învăţăturile de viaţă pe care le transmite acest film. Şi, pe de altă parte, tineretul din ziua de azi trebuie să ştie şi el ce şansă extraordinară a fost colectivizarea pentru ţăranul român, cum i-a schimbat radical viaţa şi a pus-o pe un nou făgaş, al prosperităţii, al cinstei şi al omeniei.

Personajul principal al acestui film este tînărul Făniţă, care, în ciuda tinereţii lui, are înrădăcinate mentalităţile depăşite ale societăţii burgheze. El vrea să răzbească în viaţă de unul singur, încercînd să-şi pună pe picioare tot felul de afaceri, şi nu ţine cont de noul mers al vremurilor în satul românesc. Adică este singurul din acel sat care nu vrea să intre în colectivă. "Au zis de sus că numai cine vrea intră în gospodărie!" - le spune el celor care îi vor binele şi-l sfătuiesc prieteneşte să intre în rîndul lumii. Toate încercările lui de a-şi înjgheba o afacere sfîrşesc prin a fi eşecuri, dar el persistă cu încăpăţînare în greşeală, orb la extraordinarele oportunităţi pe care le oferă colectiva. La colectivă se face o agricultură modernă, mecanizată, iar animalele sînt hrănite ştiinţific (şi de aceea au şi rezultate pe măsură). Atitudinea lui Făniţă este excelent caracterizată de unul din fraţii lui care, într-u