Perioada cuprinsă între Moş Nicolae şi prima zi a Noului An este una foarte iubită de copiii din Prahova, în special în mediul rural, unde vechile colinde şi obiceiuri de sărbători se păstrează aproape neîntinate. Grupaţi în cete, reprezentând serafimii şi heruvimii, aduc vestea cea bună a coborârii lui Dumnezeu printre oameni, urând creştinilor sănătate, bogăţie şi armonie
Pe 23 decembrie, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, prin satele din Prahova, cei mai mici dintre copii, grupaţi în cete de doi, trei, patru sau chiar mai mulţi, umbă cu „Bună dimineaţa“, o prescurtare a colindului străvechi practicat de secole în Ţara Românească, „Bună dimineaţa la Moş Ajun“. Copiii au trăistuţe de gât şi beţe în mâini, care să-i ferească de câini sau să-i ajute să meargă pe gheaţă şi zăpadă. Sunt răsplătiţi doar cu nuci, covrigi, mere, portocale şi dulciuri, niciodată cu bani. „Bună dimineaţa la Moş Ajun! / Am venit şi noi o dată / La un an cu sănătate, / Domnul sfânt să ne ajute / La covrigi si la nuci multe“, este prima strofă a colindului.
„Termenul «colindă» este de origine latină şi provine din cuvântul «calendae», derivat din verbul «calare», a vesti. Prin urmare, a colinda înseamnă a vesti şi, nu degeaba, colindătorii se grupează în cete, precum cetele îngerilor, serafimii şi heruvimii, aducând vestea cea bună a coborârii lui Dumnezeu pe pământ, între oameni. Pe lângă vestea naşterii Domnului, colindătorii urează creştinilor sănătate, bogăţie, tinereţe, frumuseţe, armonie, bucurie, având rolul de a aduce în sufletele noastre toate aceste calităţi“, explică semnificaţia general a colindelor Ioana Constantin, muzeograf etnograf al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
După „Bună dimineaţa“, în seara de Ajun, copiii mai mărişori, în general băieţi la vârsta adolescenţei, pleacă pe uliţele satelor cu „Sara-i mare“, tot o prescurtare de la „A