Obîrşiile mele-s într-un flutur,
Mă trag din pîlcuri de ciuperci c-otravă,
Însă nurlii; izvoare-mi duc pe tavă
Dulci genealogii ce-n începuturi
Raiul îl au, cu şerpişori şi-arhangheli,
Şi-un pom stufos cu mere cît încape,
Bostănării, răzoare de sparanghel,
Legume somnoroase dînd din pleoape,
Mărar pustiu pînă-l atingi cu sînii,
Fîntînă grea de rouă cînd te-apleci
Cu genele să-i mîngîi ape reci,
Către amurg, la spartul săptămînii.
Căci ne-mpletim iubirea printre steve,
Priviţi de-un Dumnezeu fărădelege
Ce spaima,-n bunătatea-i, ne-nţelege...
Obîrşiile mele-s într-un flutur,
Mă trag din pîlcuri de ciuperci c-otravă,
Însă nurlii; izvoare-mi duc pe tavă
Dulci genealogii ce-n începuturi
Raiul îl au, cu şerpişori şi-arhangheli,
Şi-un pom stufos cu mere cît încape,
Bostănării, răzoare de sparanghel,
Legume somnoroase dînd din pleoape,
Mărar pustiu pînă-l atingi cu sînii,
Fîntînă grea de rouă cînd te-apleci
Cu genele să-i mîngîi ape reci,
Către amurg, la spartul săptămînii.
Căci ne-mpletim iubirea printre steve,
Priviţi de-un Dumnezeu fărădelege
Ce spaima,-n bunătatea-i, ne-nţelege...