De ce nu ne putem lăsa de Michelle Obama? Foarte simplu, pentru că abia a apărut! Şi nu oricum, ci brusc, în premieră istorică şi postură inedită: ca prima... “Primă Doamnă” de culoare a Americii. Aproape necunoscută până la manifestarea intenţiilor prezidenţiale ale soţului său Barack Obama, Michelle, ca şi el, au suscitat la început îndoieli, bârfe, zvonuri, crize de orgoliu şi câte şi mai câte. Dar, uşor-uşor, cuplul Obama a devenit omniprezent şi le-a intrat sub piele tuturor, nu numai americanilor. Obama a fost idolatrizat pentru curajul său şi ideile nobile şi revoluţionare – puţin cam utopice, după părerea unora – pe care le-a dezvăluit în campanie, promiţându-le americanilor şi lumii întregi un soi de “nouă eră”, în care toată lumea se va înţelege cu toată lumea. În ce-o priveşte pe Michelle, ea a devenit noua “obsesie prezidenţială” de la un capăt la altul al Pământului, făcându-şi loc pe treapta cea mai înaltă a podiumului în clasamentul celor mai admirate şi popularizate consoarte de şefi de stat. Ce-a mai reuşit cuplul Obama a fost să-şi împartă atribuţiile de imagine, el aducând oamenilor speranţa, iar ea atrăgându-le privirea.
MICHELLE, OUR BELLE. Aşa se face că Michelle a ajuns acum “our belle”, vorba cântecului... Beatles, “Michelle, ma belle”... tra-la-la, nu-i aşa?... Presa a ridicat-o în rangul ăsta, ca să simtă tot americanul, mai ales negresele familiste, că doamna de la Casa Albă e aproape de ele în cuget şi-n simţiri şi că ar putea şi ele să atingă imposibilul. Da, Michelle poate fi considerată modelul succesului absolut în comunitatea de culoare, nu numai că a ajuns prima la Casa Albă, ci şi pentru viaţa ei împlinită: carieră, căsnicie, copii, ca să fim drepţi! Tot presa americană i-a atribuit şi statutul rar de a fi cunoscută de toată lumea numai după numele ei mic, Michelle. Până la urmă, ăsta-i un truc arhicunoscut, practicat de
