Despre scriitorul Florin Toma nu s-au spus/scris prea multe în ultimii ani. Din scurta prezentare bio-bibliografică ce însoţeşte recentul său roman Moştenirea Familiei Bildungsroman, cititorul poate afla că s-a născut în anul 1953, a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti (1979), a îngrijit, împreună cu Dan Grigorescu, ediţia din 1985 a fundamentalei lucrări a lui Petru Comarnescu, Kalokagathon, a publicat un volum de nuvele, Peisaj cu fluturi noaptea (1986) şi două volume de interviuri după 1990, ultimul, Incontinentul româno-american (1998), cu personalităţi ale diasporei româneşti din Canada şi Statele Unite. Nu este clar dacă în prezent scriitorul locuieşte în ţară sau este, la rândul său, un reprezentant al diasporei.
Am făcut această scurtă incursiune în cariera scriitoricească a lui Florin Toma cu scopul de a găsi o cale de acces spre foarte originalul său roman Moştenirea Familiei
Bildungsroman, una dintre primele cărţi publicate după primenirea bătrânei edituri Cartea Românească. Mărurisesc că nimic din foarte scurta bibliografie a acestui scriitor nu explică explozia lingvistică şi delirul imaginaţiei din Moştenirea Familiei Bildungsroman.
La prima vedere, titlul sugerează o dublă intenţie parodică: prin sonoritate, el trimite cu gândul la celebrul roman al lui Thomas Mann, Casa Buddenbrook, dar şi la titlul unui cunoscut serial german de televiziune, Moştenirea familiei Guldenburg. Prezenţa în titlu a unei specii a romanului, Bildungsroman, schimbă însă complet perspectiva. Nu mai este vorba despre evoluţia generaţiilor în cadrul unei familii, ci de o posibilă mutaţie în cadrul acestei specii a romanului. Altfel spus, de o cu totul altă abordare a ceea ce în literatură se cunoaşte sub eticheta Bildungsroman.
De altfel, trebuie spus din capul locului, cititorii înnebuniţi
