Peste 550 de mine şi cariere au fost sau se află în proces de închidere şi ecologizare, în ultimii ani zece ani fiind cheltuite 1,33 miliarde de lei (350 mil. euro). La aproximativ jumătate dintre aceste unităţi, lucrările nici nu au fost începute, iar la o bună parte dintre cele închise s-au constatat mari nereguli

Din 1998 şi până la finele anului 2011, autorităţile române au cheltuit fonduri uriaşe pentru închiderea a 556 de mine şi cariere neviabile, au disponibilizat zeci de mii de angajaţi, iar acum constată că o parte dintre ele prezintă interes pentru investitorii străini, astfel că ar putea fi redeschise.

Potrivit datelor menţionate în strategia industriei miniere pentru perioada 2013-2035, guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria au emis 11 acte normative prin care au avizat închiderea definitivă pentru 556 de obiective miniere, însă, la finele anului 2011, la aproape jumătate lucrările nici nu erau începute. Cele mai multe mine pentru care s-a aprobat închiderea aparţineau de companiile de cărbune deţinute de statul român. Topul este condus de Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti cu 85 de obiective, CNH Petroşani şi REMIN Baia Mare, fiecare cu câte 69 de unităţi, şi SNLO, cu 54 de mine.

Presa a relatat în repetate rânduri cum au fost efectuate lucrările de închidere şi ecologizare, adeseori minele în cauză căzând pradă hoţilor de fier vechi. Mai mult, comisarii Gărzii de Mediu au efectuat, în ultimii ani, mai multe controale la minele închise, constatând grave nereguli.

Ţinute în viaţă cu subvenţii

Cele mai multe mine din România au beneficiat de subvenţii din partea statului pentru a putea supravieţui. Cu toate acestea, cele mai mari dintre ele, cum ar fi Compania Naţională a Huilei sau SNLO, acumulau anual datorii uriaşe către bugetul consolidat. De exemplu, la finele primului t