AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.
Concurată pe piaţa românească de suratele din China, Argentina sau Tanzania, subvenţionată cu 2 lei pentru kilogramul de miere produs (şi asta numai dacă depune mierea la stat), leşinată de la seceta ultimilor ani, albina naţională e o afacere din ce în ce mai anemică.
"Am căpătat drag de albine de cînd eram şcolar. Plecam de acasă cu o felie de mămăligă. În pauză, învăţătorul din sat, care avea stupi, ne alinia pe toţi în curtea şcolii, noi întindeam felia de mămăligă şi ne-o ungea cu miere", îşi aminteşte Valeriu Fulea, din satul constănţean Albeşti. E pensionar şi are cam 90 de familii de albine. Le ţine de drag, căci prea mare profit nu are de pe urma lor. Anul trecut, cînd în Dobrogea a fost secetă mare, că albinele nici nu mai plecau din stup, pentru că nu mai aveau ce să culeagă, a scos 200 de kilograme de miere din toată stupina. Cît să mănînce cei ai casei şi să le dea albinelor peste iarnă. Mai bine a fost în urmă cu doi ani, cînd a scos cam 20 de kilograme de miere pe stup.
ALTE VREMURI… A mers mai bine afacerea în urmă cu şase-şapte ani, cînd statul, prin procesatorii agreaţi, cumpără kilogramul de miere cu cel puţin 8 lei. Acum, în funcţie de localitate, stuparul poate să dea mierea polifloră între 4 şi 6 lei, pe cea de salcîm, între 6 şi 7 lei, iar pe cea de tei, cu 4 pînă la 6 lei. Pentru propolis, procesatorii agreaţi de stat oferă pînă la 165 de lei pe kilogram. Crescătorii de albine pot primi şi subvenţii, însă acestea sînt condiţionate. "Trebuie să ai minimum 50 de familii de albine şi să dai cel puţin 10 kilograme d
