Ce stim despre serviciile noastre secrete, speciale, nenumarate si legendare? Aparent mult, de fapt foarte putin. Care este atitudinea omului de rand fata de ele? Nu pozitiva. De ce ar fi altfel?! El stie ca “serviciile” au continuat sistemul ceausist in forme noi. Ca oamenii lor au creat coruptul regim postcomunist. Ca au o putere nejustificata, pe care o folosesc in rau. Ca sunt profitorii nemeritati ai tranzitiei. Pe scurt, ca “serviciile” sunt imediat responsabile pentru marile mizerii pe care le suportam.

Pana la urma, ce motive ar avea sa creada altceva?! Ce poti spune despre organizatii si retele care nu numai ca iti paraziteaza prin nenumarate canale si mecanisme, directe si indirecte, bugetul de stat si economia dar mai mult, mai organizeaza si o escrocherie nationala ca FNI? O malversatie prin care mai baga inca odata mana in buzunarul unei populatii deja secatuite de statul clientelar, controlat tot de oamenii din aceste organizatii si retele?!

Date fiind cele de mai sus, este evident ca la noi, la romani, nici nu poate fi vorba de o simpatie sau de un respect al cetatenilor fata de “servicii”. In SUA, Franta sau Marea Britanie, “securistii” lor, daca nu sunt iubiti, sunt cel putin respectati. Sigur ca si acolo relatia este cu suisuri si coborasuri dar nota dominanta este de incredere si pretuire din partea publicului. La noi, nu e nevoie sa insistam, nota dominanta este de suspiciune, ura si dispret.

Mai exista insa si o alta fata a lucrurilor. Una ce ar merita privita atent si realist. Autorul acestor randuri stie ca se expune ridicand o tema sensibila. Dar mai stie ca ea trebuie inevitabil ridicata. In plus, este mai bine, din motive ce vor deveni evidente mai jos, ca tema sa fie pusa in discutie de cineva care traieste de ani buni in strainatate, care nu are motive sa fie banuit ca ar fi avut de a face cu “serviciile” si care, mai m