Dl Gheorghe Flutur, membru marcant (preşedinte executiv, parcă) al unui partid nerecunoscut pe scena parlamentară, dar foarte popular la Cotroceni, şi-a pus mintea la contribuţie patriotică şi a dat contemporanilor o ilustrată a gândirii sale: un ghid pentru ţărani, în care-i învaţă cum să utilizeze fondurile europene.

Gestul d-lui Flutur, fost ministru al Agriculturii în guvernul Alianţei D.A, vine ca un fel de autocritică la adresa activităţii sale în fotoliul de ministru, când obligaţiile politice îi dădeau prea puţin răgaz pentru cele profesionale. Membru al conducerii Partidului Liberal, care l-a şi pus pe scaunul Agriculturii pe seama experienţei sale de pădurar (consistentă - dovadă cele patru dosare penale pe care le-a acumulat ca şef de Ocol Silvic pe la Suceava şi de care l-a iertat fostul premier Năstase), dl Flutur s-a dedicat veştejirii prin orice mijloace a fostului partid de guvernământ şi a preamăririi înţeleptei administraţii liberale. A ţinut-o aşa până când s-a ivit mana cerească a aviarei! Atunci dl ministru s-a dedicat trup şi suflet comunicatelor către ţară şi genocidului aripatelor bănuite (dar nedovedite nici până astăzi) că ar fi fost purtătoare ale virusului ucigaş. Mulţi se îndoiesc şi astăzi de realitatea aviarei şi cred că aceasta n-ar fi putut face mai multe victime decât dl. Flutur. Şi-a mai manifestat în aceeaşi perioadă, ministrul, extraordinara disponibilitate de a mima cele mai răsuflate manifestări de populism, de la ţărani ţinuţi pe post de consilieri, la botezat de viţei sau la tăierea moţului numeroşilor săi fini. Campion al demagogiei ieftine şi emiţător de mesaje fără cap si coadă, dl Flutur ajunsese să se creadă un pisc al autorităţii liberale, încercând chiar să devină arbitru în conflictul început între preşedinte si premier, cu evidentă părtinire pentru primul. Eliminat brutal din partid, a încercat să ţină cu dinţii