Europarlamentarul PDL Cristian Preda a explicat, într-un interviu pentru Revista 22, care era planul PDL la alegerile parlamentare, de ce nu consideră demisia din funcţiile de conducere un abandon, dar şi ce relaţie are cu actualul preşedinte al partidului, Vasile Blaga.
Este a doua oară când intraţi în coliziune cu propriul partid şi, din nou, după o rundă de alegeri din care PDL iese foarte prost. Ce nu se leagă?
Situaţiile sunt diferite. În primăvară, mai precis înainte de scrutinul local, Elena Udrea a cerut să fiu exclus din PDL, fiindcă am considerat că Silviu Prigoană nu era candidatul potrivit pentru a reconstrui încrederea alegătorilor din Capitală. Cred că am avut dreptate: Prigoană a pierdut ruşinos, apoi a şi plecat din PDL. În decembrie, de data asta după scrutin, am demisionat din poziţia ocupată în PDL, asumând rezultatele slabe ale alianţei din care PDL a făcut parte. Am anunţat că ARD vrea 30% din voturi, dar am adunat doar puţin peste jumătate din acest scor. Ceilalţi pedelişti veniţi în Colegiul Director spuneau că rezultatele sunt bune. Unul a zis chiar că sunt foarte bune. Nu glumea. După ce l-au silit pe Emil Boc să demisioneze în vară, deşi PDL făcuse 23%, colegii care au reuşit în iarnă 16% consideră că trebuie să se eternizeze la şefia partidului. Deşi nu am candidat, ca prim-vicepreşedinte trebuia să recunosc politic eşecul.
Dar a cerut cineva, în mod deschis, demisia actualei conduceri?
Doar Gheorghe Falcă şi Sever Voinescu au explicat ceea ce încerc să spun şi eu aici, şi anume că exigenţa maximă aplicată lui Emil Boc nu poate fi o excepţie. Cred că trebuie organizată cât mai rapid o Convenţie. Amânarea până în mai e ilogică, fiindcă e un cadou pentru guvern. De ce să îi acordăm lui Ponta câteva luni de linişte? În vară, Convenţia s-a ţinut la 3 săptămâni după alegeri. E straniu să aşteptăm acum 6 luni.
Elena