Nu stiu ce a fost mai antrenanta - vizionarea filmului sau conferinta de presa de dupa. N-am mai asistat pana acum la o discutie echipa-jurnalisti la care un critic sa se enerveze si sa-i strige isteric regizorului: "Este o rusine ce ati facut!", dupa care producatorul filmului sa il intrebe pe critic, ca in autobuzul aglomerat, "dar dumneavoastra cine sunteti si unde scrieti? Ah, lucrati la Televiziune? Si sunteti portar acolo??"
Daca stau sa ma gandesc bine, filmul a fost eminamente comic, desi sustine ca apartine genurilor "romantic, drama si politic" deopotriva, pe cand conferinta de presa a fost tragi-comica. Sa le luam pe rand fara a incerca sa dezvaluim cele mai savuroase secvente de pe ecran, pe care le lasam, spre deliciul publicului, in mister.
Dincolo de America este primul film in al carui caiet de presa numele scenaristului este trecut inaintea numelui regizorului. Nu e de mirare. Scenaristul, Eugen Serbanescu, este presedintele Centrului National al Cinematografiei, adica institutia care a finantat aceasta catastrofa (pe langa altele). Insa, la ora cand proiectul a fost depus la concurs, Eugen Serbanescu nu era la carma CNC-ului.
Finantat, pe langa CNC, de Starcom Media Vest si Televiziunea Romana (!!!), Dincolo de America e atat de prost incat pufnesti in ras de la primele secvente. Exista riscul ca, daca razi prea mult, sa nu mai intelegi subiectul, desi nu garantez ca sobrietatea ti-ar lumina mai mult cutele povestii.
In anii 50 (prezentati pe ecran printr-o scenografie saracacioasa in care toate epocile trecute se amesteca), o "seducatoare scriitoare dizidenta" (citat din caietul de presa) - interpretata de o Daniela Nane imbracata mai mereu in costume ca din anii 20-30, cu danteluta la guler, scrie o "carte de basme" in care povesteste despre sinuciderea unui marinar dupa ce acesta aflase ca iubita lu
