Cine e vinovat de prabusirea sportului romanesc? Istoricul Neagu Djuvara sustinea ca romanii s-au schimbat extrem de vizibil in ultima jumatate de secol. Dintr-un popor blajin, dar cam "lasa-ma sa te las", bine statornicit in propriile traditii, cu o elita ce incepea sa conteze, romanii au devenit morocanosi, lenesi, vlaguiti, dar cu puseuri incredibile de violenta, laudarosi in toate cele si vaduviti de lideri autentici. (Din pacate, coruptia ne-a fost o buna insotitoare si atunci, ca si acum) Pina si numele de familie par a fi altele, spunea Djuvara. Timp de 50 de ani, comunismul a favorizat inmultirea categoriilor marginale si a scos la suprafata tot ce era mai rau din fiecare. Chestie de supravietuire, au explicat unii. A cui? In acest context, recuperarea timpului pierdut fata de ceasul Europei civilizate pare o misiune dintre cele mai grele. Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, Romania e tot pe ultimul loc al clasamentului natiunilor europene, adica exact acolo unde au dus-o comunistii. Iar responsabilitatea pentru aceasta pozitie retrogradabila a fost aruncata intotdeauna doar in circa clasei politice. Venalitatii si imposturii politicianului le-a fost opusa aproape mereu firea naiva, sensibila si prea rabdatoare a omului simplu. Care, in plus, mai e pe cit de frumos, pe atit de harnic. Unde e lumea asta? Dar situatia de pe teren nu sta deloc asa. Exista inca domenii in care impactul politicii ramine destul de redus. Sa luam sportul, de pilda, o zona a competitiei prin excelenta. Dar chiar si acolo unde rezultatele nu solicita dotari care sa consume resurse uriase, ci mai degraba talent, pasiune si enorm de multa munca, ba chiar si o doza considerabila de egoism, precum in atletism, sportivii romani sint, cu foarte putine exceptii, pe ultimele locuri. Sau vesnice sperante. Oare de ce? Si totusi cea mai sugestiva stare de lucruri o intilnim in fotbal. Aic