Între o frenezie a travestirii şi o perioadă a permisivităţii, între urseală şi urare, tradiţia românească specifică cumpenei dintre ani este şi astăzi intens păstrată. Etnologul doctor Doina Işfănoni

Anul Nou, în cea mai mare parte din ţară, nu este de la fel de spectaculos cum este Crăciunul, dar şi în acest caz vorbim de un ajun.

„În timp ce colindatul şi tot ce a însemnat Crăciunul este foarte important pentru Transilvania, Dobrogea şi în Muntenia, anul nou este foarte important în Moldova. Aici ai ceea ce se numeşte jocurile cu măşti. De sus din Bucovina şi până jos, după Vrancea, aceste jocuri stăpânesc practic toate satele, toate oraşele. Acest lucru se întâmplă chiar şi acum. Este o adevărată frenezie a travestirii în tot felul de personaje care era pe vremuri în jurul Caprei, în jurul Ursului“, explică etnologul.

Jocul mascaţilor, moartea anului vechi şi naşterea celui nou

Peste tot se aud tobele şi urşii în blană naturală jucând. Anul Nou se identifică cu o anulare a ordinii obişnuite. Moartea anului vechi, pentru a primi anul nou este simbolizată de aceaste jocuri cu măşti care şi ele au scopul de purificare a atmosferei, a comunităţii. De regulă, ele sunt cele care purifică exteriorul, uliţa, vatra satului, bătătura casei.

Tot acest alai de mascaţi care gravitează în jurul unei măşti centrale care fie că este capră, cal sau urs, fie că se adună toate la o laltă fiind vorba de persoane care sunt conduse de o calfă, staroste, un vătaf, deci un personaj cu multă autoritate. „Acesta este un flăcău voinic, frumos, destoinic care le bagă pe rând în scenă. Aceste personaje sunt destul de zgubilitice şi greu de stăpânit, simbol că omul face şi ce trebuie şi ce nu trebuie“, explic Işfănoni.

Plugul mare

Alături de aceste alaiuri foarte spectaculoase şi pentru partea de sus, şi pentru Dobrogea şi Moldova mai există celebrul