Perioadele de criză preferă valorile sigure?
Se pare că da... The Bad Boy (l-am numit aici pe scandalosul Damien Hirst), artistul britanic care domină arta contemporană de 15 ani incoace, cunoaşte o semnificativă scădere de cotă. La vârsta de 45 de ani, artistul e bogat şi celebru. A fost descoperit, in anii 90, de către magnatul publicităţii Charles Saatchi. De atunci, se tot află in fruntea bucatelor. E cel mai bine vândut artist contemporan, a devenit lider al Young British Artists, işi gestionează cariera cu eficacitatea unui businessman, s-a inconjurat de o cohortă de asistenţi care ii pun in practică ideile şi şi-a asigurat concursul celor mai reputate galerii de artă ale lumii (vezi White Cube la Londra sau Gagosian la New York). A produs opere şocante, care s-au vândut cu preţuri de zeci de milioane de dolari. Dacă, insă, Hirst a priceput totul din mecanismele succesului, asta inseamnă că şi este un mare artist? Prezenta retrospectivă de la Muzeul Oceanografic din Monaco (deschisă din 2 aprilie până in 30 septembrie, anul curent) relansează discuţia. Sub titlul Cornucopia (Cornul abundenţei), expoziţia prezintă cele mai faimoase opere ale lui Hirst: creaturi cufundate in formol (vezi foto 1), o oaie tăiată in două, o vacă având pântecele despicat (foto 2), un cabinet din oţel conţinând 3.000 de fluturi. Dar şi picturile sale de debut, când artistul se inspira din imagistica medicală ca să-şi repartizeze punctele de culoare pe pânză. Una peste alta, muzeul monegasc incearcă, cu deplină onestitate, să facă uitate parfumul de scandal cu care e inconjurat pictorul şi superficialitatea lui aparentă, şi să propună o privire mai puţin ostilă asupra operei sale.
Cu toate acestea, câteva observaţii sunt de neocolit: Hirst e bântuit, incă de la inceputurile sale, de aceleaşi obsesii: boala, moartea, descompunerea, pe care, e drept, le tratează cu
