Luand in serios, ca si Ceausescu, inimaginabilul Cult al personalitatii din media, urmare a indica- tiilor Sectiei de Presa si Propaganda de la CC al Presedintiei, Traian Basescu e convins ca tot ceea ce i se intampla azi nu e si rezultatul unor greseli comise in cei doi ani de mandat, la loc de frunte situandu-se incalcarea Constitutiei, ci exclusiv rodul unui complot al unor forte reactionare impotriva Celui Mai Iubit Fiu al Poporului. Asa cum am mai scris, initiativa de suspendare a presedintelui nu e o noutate absoluta in istoria noastra postdecembrista. Printr-un examen asemanator a trecut si Ion Iliescu in 1994. Initiativa a apartinut principalului partid din opozitie de la vremea respectiva: PNTCD. Dupa ce Curtea Constitutionala a dat aviz consultativ negativ, sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului din 4 iulie 1994 a respins prin vot suspendarea.
In 1994 ma aflam, ca jurnalist, de partea celor care - putini - indrazneau sa-l mustre pe presedinte pentru greselile comise. Ca si acum. Si, ca si acum, urmaream amuzat spectacolul comic al vizitiilor prezidentiali din presa si din politica, revoltati ca Domnului Presedinte, infatisat drept ceea ce a putut naste mai bun vaginul patriei de la Burebista incoace, i se pune la indoiala genialitatea cu care se incheie la prohab.
La 13 iunie 1994, dupa ce la 10 iunie 1994 conducerea PNTCD decisese initierea procedurilor de suspendare din functie a presedintelui Ion Iliescu pentru Declaratiile din 16 mai 1994, de la Satu-Mare, publicam in Evenimentul zilei (ziar pe care nu mi-l imaginam nici in visele mele cele mai rele ca va ajunge, pus de familia Ringier, in postura mizera de ordonanta a maiorului de la Cotroceni) editorialul "Lectia PNTCD". Dupa ce demonstram imposibilitatea ca Parlamentul sa voteze suspendarea (date fiind, printre altele, si raporturile numerice Putere-Opozitie), apreciam