România deţine unele din cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa. În această primăvară, statul a încercat să privatizeze două dintre ele, fără succes, dar cu mult scandal. De ce trebuie privatizate rezervele de cupru pe care ţara noastră le-a extras şi le-a prelucrat singură de peste 70 de ani? România deţine unele din cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa. În această primăvară, statul a încercat să privatizeze două dintre ele, fără succes, dar cu mult scandal. De ce trebuie privatizate rezervele de cupru pe care ţara noastră le-a extras şi le-a prelucrat singură de peste 70 de ani?
Mineritul metalelor neferoase, în special aur, argint şi cupru, a luat amploare în România după anul 1950. “Zăcămintele de neferoase sunt, de fapt, polimetalice, adică se găsesc la un loc cupru - metal predominat - aur, argint şi alte neferoase. De la mijlocul secolului trecut au fost descoperite şi exploatate zăcăminte de cupru în Maramureş, Suceava, Harghita, Hunedoara, Alba, Caraş-Severin şi Tulcea”, ne-a spus inginerul minier dr. Florea Neagu, fostul director al Institutului de Cercetări Miniere (IPROMIN), proiectant al unor mine şi fabrici de prelucrare a minereurilor neferoase, inclusiv cupru. Începând cu luna martie a acestui an, două scandaluri au zguduit industria cuprului din ţara noastră: un dosar de mită în cazul lichidării frauduloase a societăţii Moldomin şi privatizarea eşuată a societăţii Cupru Min, deţinătoarea unui zăcământ de un miliard de tone de minereu de cupru, aproximativ 60% din rezervele României, cu un conţinut mediu de 0,36%.
Asta înseamnă că în zăcământul societăţii Cupru Min se găsesc aproximativ 3.600.000 de tone de cupru curat, din care se pot extrage efectiv, eliminând pierderile tehnologice, 2.500.000 de tone. Adăugând aici restul de 40% de minereu, din celelalte zăcăminte ale ţării, ne-ar rezulta o cantitate de aproximativ 3.500.000 t
