Gata, promit, este ultima dată cînd mai scriu despre învăţămînt! Nu doar pentru că, vorba aia, îmi scade dramatic ratingul şi risc să-mi pierd şi ultimul cititor, ci în primul rînd deoarece nu mai e nimic de spus. End of the game! Cum, necum, mai toate universităţile şi-au văzut sacii în căruţă, cele mari joacă în continuare în liga A, cele mici sînt prea mici pentru a avea pretenţii, iar cele din grupa B tac chitic de frica retrogradării. Cu lege sau fărădelege, ne-am descurcat şi de data asta, că oameni sîntem! Pe acest „du-i, Doamne, la Ploieşti!“ a şi mizat, de fapt, breasla academică, reproducînd vechea strategie a capului plecat şi pe aceea, încă vie în amintirea multora, a PCR (pile, cunoştinţe, relaţii). Cele cîteva glasuri supărate s-au pierdut în foşnetul aranjamentelor subterane şi iată-ne ajunşi cu toţii la liman: începe noul an universitar. Cînd un coleg de facultate a povestit altui coleg din Belgia peripeţiile prin care trecem şi de ce nu puteam demara masterul comun, acesta a dat din cap înţelegător: Mda, deci sînteţi în grevă... Care grevă, monşer? Învăţămîntul românesc nu e în stare de greve, poate cel mult salariale – şi asta doar în zilele de leafă.

DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Ca să nu existe neînţelegeri: micul departament pe care îl conduc a ieşit pe locul întîi pe ţară atunci cînd s-a încheiat oficial evaluarea. Că pe urmă a fost torpilat colegial şi a mai luat apă, coborînd ba pe patru, ba pe doi, ce mai contează, sîntem în liga fruntaşă, ne-am trezit şi noi cu sacii în căruţă. Nu avem deci a ne plînge şi nu avem nici frustrări, nici revendicări de exprimat. Şi totuşi, chiar dacă am fi primit premiul întîi cu coroniţă, aş fi rămas cu acelaşi gust amar: după ce criterii am devenit premianţi, care este sistemul de valori care stă l