Motto: „Spune lui Josef că toată viaţa lui e o poveste frumoasă, pe care puţini o vor pricepe"

(pictorul Ştefan Popescu, către dna dr. Marta Trancu-Rainer, soţia Profesorului)

Într-o zi de toamnă, spre finalul veacului al XIX-lea, într-o sală din clasa a VII-a de liceu, intra într-o inspecţie neaşteptată cunoscutul Alexandru Odobescu, pe atunci director al Şcolii Normale Superioare. Când a intrat în clasă Odobescu, „o mare panică a cuprins pe profesor şi pe elevii săi", aflăm din însemnările Profesorului (anatomistul) Th.Riga. La insistenţa directorului ca un elev să fie interogat asupra lecţiei care se preda, clasa a răpuns în cor: Rainer. Elevul Rainer a răspuns că „superioritatea stilului arhitectonic clasic asupra celui gotic, ale cărui construcţii se avântă spre cer, parcă neţinând seama de suport, rezidă în armonia dintre coloanele de sprijin şi suprastructură". La un asemenea răspuns, susţinut pe lecturi în afara programului şcolar, profesorul elevului Rainer a fost lăudat pentru strădaniile sale. Lauda fusese înghiţită cu greu de profesor întrucât venise după o aprigă dispută cu elevul său „pe chestia dialectului ionic la traducerea unui capitol din Odiseea lui Homer", pe care Rainer o argumentase cu o recentă monografie de specialitate. Acesta este un prim crâmpei dintr-o viaţă foarte frumoasă, pe care puţini au reuşit să o înţeleagă. Născut în Moldova dintre Prut şi Nistru, mai exact în feerica Bucovină, la 1874, Josef Francis Rainer s-a format în cadrul Facultăţii de Medicină din Bucureşti. După obţinerea titlului de doctor, şi-a început cariera ca anatomo-patolog la Spitalul Colţea, unde a ajuns şef de lucrări în perioada 1912-1913. Între 1913 şi 1920 a fost profesor de anatomie la Iaşi şi apoi la Bucureşti între 1920 şi 1941. Cultura vastă şi aleasă „l-a făcut să privească anatomia din punct de vedere estetic", Rainer ţinând cursuri de ana