Milioanele de euro cheltuite pentru organizarea referendumului din 29 iulie reprezintă paguba cea mai mică a acestei aventuri politice din care toată lumea pierde. Chiar şi pentru Traian Băsescu, întoarcerea la Cotroceni are gustul amar al umilinţei. Urnele au confirmat ceea ce sondajele sugerau de mult. Criza de popularitate a preşedintelui-jucător s-a transformat acum într-o gravă problemă de legitimitate. Niciun efort propagandistic nu poate ascunde faptul că aproape 90 la sută din cetăţenii care s-au prezentat la vot s-au pronunţat în favoarea demiterii.

Pentru USL, înfrângerea este, însă, şi mai dureroasă. Adversarii lui Traian Băsescu s-au dovedit incapabili să câştige o partidă în care aveau aproape toate atu-urile. Şi-au jucat cărţile atât de prost, încât au transformat o victorie sigură într-o ratare monumentală. Şi-au irosit aiurea glonţul de argint, trăgându-l bezmetic şi prematur. În lipsa unor circumstanţe cu adevărat excepţionale, o nouă tentativă de demitere a preşedintelui ar deveni deja ridicolă. În loc să-l scoată din scenă pe Traian Băsescu, USL a reuşit să-l întărească. Dacă nu în faţa electoratului, măcar în priza asupra activului portocaliu. Mitul invincibilităţii lui Zeus a fost resuscitat, în ceasul al douăsprezecelea. Într-o ţară în care oportunismul este fenomen endemic, o asemenea percepţie reprezintă o foarte importantă pârghie de putere. După cum orice iz de slăbiciune şi eşec poate declanşa repoziţionări surprinzătoare. Mai ales într-un an electoral.

În plan extern, România a suferit o gravă pierdere de imagine. Numerele de hocus-pocus cu regulile jocului democratic au provocat consternare în cancelariile occidentale. Realitatea politică românească este cu siguranţă greu de înţeles pentru observatorii obişnuiţi să preţuiască rigoarea şi consecvenţa. Nu e de mirare că au apărut şi luări de poziţie lipsite de înţelepciune. N