Ceea ce am vazut la Zilele Iasului ne reaminteste ca, din pacate, la noi, comunitatile se rezuma aproape exlusiv la date statistice. La urma urmei, ce ramine din Zilele Iasului, daca dam la o parte tarabele, mirosul de mititei si paharele de plastic cu bere varsata? De citiva ani buni, pe la mijlocul lunii octombrie, Iasul devine, pentru o saptamina, un oras aglomerat si agitat. Traficul rutier, oricum tot mai dificil de o vreme incoace, ajunge sa fie aproape unul de cosmar, asemanator cu cel din Bucuresti. Iar peste intreaga zona centrala a orasului, invadata peste noapte de sute de tarabe, pun stapinire mirosurile amestecate de fum, mititei si bere. Pentru o saptamina, rasare din pamint in mijlocul orasului un urias bazar in aer liber. "Zilele Iasului", sarbatorite anual in aceasta perioada pentru ca se considera ca prima mentiune a Iasului ca localitate apare intr-un document datat 6 octombrie 1408, se suprapun peste o mare sarbatoare religioasa: aceea a Sfintei Parascheva. Prilej cu care se revarsa catre oras pelerini si politicieni dornici sa fie filmati sau fotografiati in preajma moastelor sfintei. Evenimentul religios e, fara indoiala, unul dintre cele mai importante din tara, dar amploarea sa din punctul de vedere al numarului de particiapanti e supralicitata. Cifrele de peste un milion de pelerini avansate cu nonsalanta in mass media sau chiar de catre autoritati nu au de fapt nici o legatura cu realitatea. Cele adevarate sint, probabil, de cel putin 4-5 ori mai mici. Ideea de a suprapune zilele orasului peste o mare sarbatoare religioasa nu a fost in sine una rea. Din contra, tipul de expunere mediatica la nivel national de care beneficiaza anual Iasul la mijlocul lunii octombrie e un lucru demn de salutat. Altceva e de incriminat. Maniera extrem de provinciala in care se deruleaza Zilele orasului,, foarte departe de pretentiile unei capitale culturale a t