In deceniul trecut, pe ruta Iasi-Bucuresti se producea un adevarat exod al intelectualitatii, al artistilor din diferite domenii. Reproduceam in urma cu ceva timp, in aceasta rubrica, o frantura din dialogul cel mai frecvent pe o tema care se producea la acea vreme intre artistii Iasiului - la orice realizare a vreunuia dintre ei, venea aproape firesc intrebarea: "Si? Cand te muti la Bucuresti?".
Au aparut insa, tot in acea perioada, o serie de tineri artisti care schimbau raspunsul, primind in schimb priviri ironice. Spunand ca sunt hotarati sa ramana la Iasi si sa-si incerce de-aici reusita, tinerii de la vremea aceea fie erau taxati drept idealisti inconstienti, pe care trecerea timpului ii va schimba, fie erau priviti cu oarecare mila, pe sub sprancene care deja le anuntau, in cazul acesta, esecul. In Iasi era de neconceput sa realizezi ceva: daca nu esti in Bucuresti, nu esti deloc, ti se spunea, acolo e centrul, acolo sunt mecanismele, acolo sunt institutiile si banii necesari supravietuirii proiectelor tale. Aici nu poti iesi dintr-o minima vizibilitate locala, care e sinonima cu mediocritatea la nivel national.
Mediocritatea de care se vorbea era insa cauzata tocmai de aceasta paguboasa mentalitate. Intre timp, multi dintre tinerii de-atunci, incapatanandu-se sa ramana in Iasi, au parasit de mult conditia prognozata de altii. Daca-i amintesc numai pe prozatorii Dan Lungu si Florin Lazarescu, pe poetii O. Nimigean si Radu Andriescu, pe criticii literari Antonio Patras, Bogdan Cretu, Doris Mironescu sau Serban Axinte, deja ne putem face o imagine diferita.
In contextul asta, as vrea sa citez totusi un alt artist, dintr-un alt domeniu al culturii, despre care am mai scris aici: "Faptul ca mi-am asumat munci de organizare tine de o decizie a mea, luata la inceputul anilor '90, de a ramane in Iasi. Acum 10-15 ani, orasul nu dadea nici u
