Merita o excursie in timp pentru a intelege dinamica electorala de astazi, dar si ce va urma in 2012. In general traim cu impresia ca tot ceea ce se intampla este unic si irepetabil, ca se schimba atat de mult contextul unei societati incat pentru a analiza viitorul putem sa ne extragem relaxati din experientele trecutului.
Poate ca am imbatranit, dar mie mi se pare ca am trait filmul pe care il vad astazi pe scena politica. Se zice ca atunci cand incepi sa recunosti tipare si scheme in jurul tau, cand nu mai poti identifica ceea ce este inedit, fie ai devenit prea intelept, fie esti prea marcat de trecut.
Recunosc ca eu am fost marcat de anul electoral 2000. Eu am fost unul dintre cei care in al doilea tur de scrutin a votat pentru Ion Iliescu. Desi aveam acces la masuratorile dintre tururi si stiam ca fostul presedinte va castiga detasat in fata lui Vadim Tudor, avusesem atatea surprize in anul 2000, incat una in plus nu mi se mai parea improbabila. Si gandul ca ar putea castiga candidatul PRM imi dadea fiori.
Sa ne intoarcem deci la mandatul 1996-2000. In toamna lui 1996, la alegerile parlamentare, CDR obtinea 30% din voturi, PDSR -23%, USD (PD+PSDR) – 13%, UDMR – 7%. CDR (un conglomerat de partide si asociatii) impreuna cu USD si UDMR construiesc o majoritate guvernamentala. PDSR ramane in Opozitie. Cabinetul Ciorbea are zile grele pentru ca preia o economie in mare parte etatizata, un sector bancar devalizat si o credibilitate externa a Romaniei pe pietele internationale aproape de zero. De altfel , in mai multe randuri, intre 1997-2000, Romania era pe cale sa fie declarata in incapacitate de plata. Rezervele BNR au fost de multe ori la limita cea mai de jos.
Atunci au inceput primele reforme dure in aparatul bugetar, dar si in societatile cu capital de stat. Disponibilizarile din sectorul minier, o adevarata gaura neagra a economiei, au
