TRANZACTIILE TRANZITIEI: "The" Stolojan

Octavian Andronic

Data de 1 septembrie se anunţă ca un termen fatidic pentru nivelul de trai al românului.

Conform unui plan bine pus la punct de Cabinetul Stolojan, urmează să fie redusă cea de-a doua tranşă a subvenţiilor la "o serie de bunuri şi servicii", nu foarte multe la număr, dar cu un impact, practic, general. Căci, dacă este să luăm în calcul doar energia, vom vedea că aceasta se regăseşte în aproape fiecare produs de care viaţa noastră de fiecare zi are nevoie. S-au purtat, în acest scop, lungi şi întortocheate convorbiri cu sindicatele, sau mai exact cu reprezentanţii unora dintre ele, pentru că în haosul care domneşte prin trade-union-urile noastre, acţiunile liderilor au de foarte puţine ori concordanţă cu aspiraţiile celor pe care-i reprezintă. Dintr-o mentalitate pe care realităţile ultimilor doi ani nu reuşesc s-o modifice, omul de pe stradă se aşteaptă ca împotriva valului de scumpiri să fie protejat prin indexări, realizînd cu greu imparitatea celor doi termeni şi faptul că în mod necesar indexările trebuie să fie mai mici decît scumpirile, în caz contrar nefăcîndu-se altceva decît să se perpetueze nişte disfuncţionalităţi cronice.

Orice om politic normal s-ar fi folosit de cel mai mic pretext pentru a arunca "pisica moartă" a acestei reduceri a subvenţiilor în curtea viitorului guvern, nedorind să acutizeze climatul social taman înaintea alegerilor. Domnul Stolojan nu este, însă, un om politic "normal", normalitatea fiind concepută în sensul intereselor de partid. Domnul Stolojan n-are partid şi - după cum a declarat recent -vreo patru ani de-acum încolo nici nu vrea să se gîndească la aşa ceva. Domnia sa are adînc implementată în conştiinţă ideea că trebuie să facă ceea ce e de făcut, că şi-a luat un angajament în acest sens şi că orice întîrziere va atrage după sine costuri e