La începutul lunii, în Birmania, ciclonul Nargis a făcut multe zeci de mii de victime (circa 80 de mii, după surse oficiale). Ţara, condusă de un guvern militar represiv, instalat în 1993, a revenit astfel în atenţia internaţională, la doar cîteva luni după demonstraţiile pro-democratice ale călugărilor budişti reprimate cu violenţă toamna trecută. După numai zece zile, în China vecină, un puternic cutremur a făcut zeci de mii de victime şi a lăsat aproape cinci milioane de persoane fără adăpost în provincia Sichuan din sud-vest. Asemeni Birmaniei, şi China a revenit prin această catastrofă în principalele ştiri internaţionale, unde mai fusese cu ocazia reprimării din martie a revoltei tibetanilor din Lhasa şi din alte zone ale Tibetului ocupat. Asemănările se opresc însă aici. Autorităţile din Birmania s-au făcut remarcate printr-o indiferenţă şocantă faţă de propria populaţie lovită de cataclism. Au refuzat cu încăpăţînare să permită accesul direct al ajutoarelor străine şi al asistenţilor umanitari internaţionali în zona cea mai calamitată, delta fluviului Irrawady. În schimb, în ciuda recomandărilor internaţionale, au continuat neabătut organizarea unui referendum menit să consolideze puterea constituţională a generalilor care conduc ţara. Mai mult, autorităţile de la Rangoon au fost acuzate că ar fi folosit o parte din ajutoarele care au intrat în ţară nu pentru sinistraţi, ci pentru a mitui electoral populaţia, înaintea referendumului. Premierul britanic Gordon Brown a calificat atitudinea regimului din fosta colonie britanică drept inumană şi a spus că, fără îndoială, pentru asta generalii vor fi judecaţi de întreaga lume şi de către propriul popor. Ambasadorul Franţei la Naţiunile Unite nu a ezitat să vorbească despre o crimă împotriva umanităţii pe care regimul de la Rangoon ar fi pe cale s-o comită prin refuzul ajutoarelor. Între timp, vase americane ş