Între a fi prost şi a fi luat de prost există universul răbdării şi al smereniei. Principalele virtuţi ale creştinismului. Poporul român nu este prost. Nu este un popor vegetal şi nici o mămăligă incapabilă să explodeze. Este un popor răbdător şi smerit.
Ar putea cineva să creadă că smerenia e un atribut al neputinţei, al cedării necondiţionate, al lipsei de perspectivă, al resemnării. Să nu creadă! Smerenia are ca echivalent uzual în limba română "cuminţenia". Cuminţenia cuprinsă în versetele scripturice care ne învaţă "să dăm Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".
Pe şleau
Cât de prost poţi să fii ca să nu-ţi dai seama că tot ceea ce a făcut Partidul Social Democrat la Turnu Măgurele nu a fost decât un exerciţiu de imagine în forţă?! O scamatorie cu tehnica mass-media pe care ar putea să o desluşească imediat un copil care are toate simţurile alertate în aşteptarea unui miracol.
Cât de prost să fii ca să nu îţi dai seama că adunarea Partidului Democrat-Liberal de peste trei-patru zile nu a fost decât o replică la manifestarea pesediştilor?! Adică seriozitatea şi preocuparea pentru binele ţării reprezintă principiul diriguitor de acţiune al democrat-liberalilor, nu cloaca şi limbajul suburban.
Cât de prost poţi să fii ca să crezi în ceea ce spune preşedintele României, Traian Băsescu, anume că ţara noastră şi lumea întreagă are nevoie de tinichigii şi ospătari. Înseamnă să nu fi fost niciodată în ultimii zece ani într-un service auto şi să nu fi fost niciodată clientul nici unei terase de vară!
Cât de prost să fii ca să crezi că Monica Iacob Ridzi, Nemischi şi alţii ca ei trebuie anchetaţi îndelung?! Cu efort parlamentar, susţinut şi întreţinut de la Bugetul de Stat?! Adică "nişte unii" au furat din banii publici fiind în exerciţiul unei demnităţi a statului român.
