În scandalurile clasice de spionaj la italieni, elementele sunt clare: politicieni, oameni de afaceri, vedete, fotbalişti sunt supravegheaţi la grămadă pentru un eventual şantaj. În cel mai recent astfel de scandal din Italia, nu o structură paralelă, ci chiar Serviciul pentru Informaţii şi Securitate Militară (SISMI) a spionat, din 2001, magistraţi italieni şi europeni, cu alte cuvinte „inamici ai guvernului Berlusconi”.

Scopul operaţiunii: protejarea stabilităţii guvernului de centru-dreapta. Acuzaţia a fost făcută de Consiliul Superior al Magistraturii din Italia (CSM), într-o rezoluţie aprobată în unanimitate.

Conform documentului CSM, în vara lui 2001, imediat după alegeri, a început o operaţiune de spionare „a unor magistraţi italieni şi europeni şi a unor asociaţii de magistraţi, în special Magistratura democratică şi Medel (Magistraţii europeni pentru democraţie şi libertate), supravegherea prelungindu-se până în septembrie 2003 şi cu întreruperi până în mai 2006”, la o lună după alegerile câştigate de coaliţia de centru-stânga.

„Misiunea serviciilor secrete se concentra nu doar pe strângerea de materiale publice, ci şi pe o monitorizare discretă a activităţii, mişcărilor şi corespondenţei informative a magistraţilor, câteodată cu ajutorul altor membri ai sistemului juridic, deşi orice formă de colaborare între magistraţi şi servicii este interzisă prin lege”.

n sprijinul afirmaţiilor sale, CSM citează anchete ale parchetelor din Roma şi Milano, în special documente obţinute cu prilejul percheziţionării unui birou al SISMI la Roma, în iulie 2006.

Unul dintre aceste documente dezvăluie un proiect „de observaţie şi intervenţie din partea SISMI” asupra unor judecători consideraţi ca fiind „purtători de idei şi strategii destabilizatoare (...) şi apropiaţi partidelor de stânga”.

Printre aceşti „inamici ai guvernului de c