Poate din cauza caldurii se vad unele lucruri strimb. E mai simplu sa dam vina pe canicula pentru unele evenimente si intimplari care se pot situa la fel de bine pe oricare parte a hotarului ce desparte normalul de paradoxal. Cu citeva zile in urma, o stire scurta si destul de timida anunta ca reprezentantul permanent al Romaniei la Oficiul Natiunilor Unite din Geneva a fost desemnat sef al Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul organizatiei. Ambasadorul Doru Romulus Costea ii va succede presedintelui in exercitiu, mexicanul Alfonso de Alba, cel care a pus in functiune noul departament al ONU. Cu certitudine, aceasta este o veste buna pentru noi. 47 de state fac parte din acest consiliu, alese fiind de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Fiecare stat si in special cele 47 de tari membre ale consiliului vor fi nevoite sa se supuna, o data la patru ani, unei evaluari a situatiei drepturilor omului. Toate bune si frumoase pentru ca, in Romania, drepturile omului sint - nu-i asa? - respectate pe deplin. Sa ridem ori sa plingem? Astazi, oricine poate spune ce gindeste, in virtutea libertatii de exprimare, oricine poate calatori unde doreste, conform dreptului la libera circulatie, si poate face orice ii trece prin cap, daca nu incalca vreo lege. Cu toate acestea, Romania este prima tara din Uniunea Europeana - si a doua pe continent, dupa Rusia - ca numar de dosare aflate pe rolul Curtii Europene pentru Drepturile Omului. Cum se impaca aceasta situatie cu presedintia Consiliului Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului - numai ambasadorul Costea ar putea sa stie. Si, desi n-are nici o vina pentru interpretarile date aiurea legilor de catre unii procurori si judecatori din Romania - motivul care a trimis cele mai multe dosare la CEDO - el va trebui sa aiba pregatit un raspuns in caz ca va fi intrebat de vreun curios de prin ONU. Dar altfel n-ar trebui sa