Daca am de optat intre mai multe filme artistice, total necunoscute mie, fiecare avindu-si bastina in alta tara, cu ochii inchisi aleg sa vad o productie "made in Great Britain". Nu stiu de unde imi vine acest obicei. Poate de la o bunica si o matusa ce vorbeau intotdeauna cu admiratie despre stofa englezeasca. In consecinta, zilele trecute, ca cinefilul vechi la poarta noua, dupa nenumarate absente motivate de la cinematograf, am facut cu ochiul unei Gale - de filme, si nu de Dali! - adusa la Iasi de catre "British Council". Drept sa va spun, la inceput fusesem suspicios. Tema „proiectului", enervant cuvint p(r)ost-modern, ce arata o lipsa declarata de finalitate a oricarui demers, era „Living Together", sa traim impreuna, bineinteles, cu minoritati si discriminati. Pe linga dezbaterile publice conexe, in program a fost prevazut si un ciclu de filme intitulat agresiv: „Talk down the walls" - in traducere foarte libera, sa dam de pereti cu zidurile. Aoleu! - mi-am zis. Iar vin „moralistii" Europei sa ne „civilizeze", punindu-ne sa ne rupem barierele inchistarii si bracinarele izmenelor, pentru a intelege framintarile sub-supra-existentiale ce ne coplesesc homosexualii negravizi, care nu pot duce copii in brate pentru ca nu au locuri profund rezervate in mijloacele de transport in comun. Spre bucuria mea, nimic din toate acestea nu am vazut. Filmele sint pline de iranieni, chinezi, indieni, pakistanezi, bosniaci sau polonezi (imigranti - in cea mai mare parte, oropsiti) si, bineinteles, de multa civilizatie a Marii Britanii, auto-critica, uneori dulce ironica, pe care noi o vom intelege si aplica exact la fel, abia dupa ce romanasii vor avea un imperiu colonial. Desigur, in colt, dupa Pluto (planeta sau ciinele). Acum, chiar daca nu scriu toate titlurile si datele artistico-tehnice ale productiilor cinematografice (lung-metraje, scurt-metraje si documentare), tot mi s