Am revenit in camera de hotel. Stau la Cristal. Nu e central, dar trec prin parc, pe langa lacul cu barcute sau pe langa un parau cu ratuste adevarate. In aceasta zona, Clujul seamana cu Karlovy Vary, si tot cu Karlovy Vary seamana si TIFF-ul dupa noul sistem de procurare a biletelor si tichetelor (cica deja s-au vandut pana in seara lui 30 mai aproape 6000 – cifra record).
Daca esti simplu cinefil, poti cumpara, ca si in anii trecuti, abonamente pentru 3, 8 sau 30 de bilete. Daca ai ecuson de presa sau de invitat, poti lua tichete cu doua sau trei zile in avans, de la casele de bilete de la cinematograful Republica. Nu mai poti lua tichete de la Republica cu doua ore inaintea filmului respectiv, dar poate ai noroc si gasesti cu o jumatate de ora la sala respectiva.
Numarul-record de bilete vandute deja nu ma mira. La a saptea editie, TIFF-ul a devenit o certitudine. Se dezvolta de la un an la altul, lucru care ma sperie. Anul trecut au fost 160 de filme, anul acesta sunt aproape 200. Cum sa vezi cat mai mult, cand la cinematografele Republica, Victoria si Arta proiectiile au loc in acelasi timp?
Conferintele de presa sunt si ele tot in timpul filmelor, iar seara proiectiile se intind pana la ora 1 in sali sau pana mai tarziu la cele doua terase. In acest an se proiecteaza filme in aer liber nu doar la Echinox, ci si la Enigma, iar la Iulius Mall, drive in-ul s-a inaugurat cu filmul care a deschis Berlinul in acest an, „Shine a Light”, de Martin Scorsese. Parcarea a fost ocupata de peste 50 de masini, s-a stat pe capote, iar din pricina caldurii, dar si a muzicii, multi au iesit din masini ca sa danseze pe acordurile trupei Rolling Stones.
In camera de hotel, revenita dupa un film foarte frumos, „Spiritul stupului”, de Victor Erice, un film din 1973 inclus in sectiunea 3X3 (adica trei cineasti importanti, fiecare cu cate tr
