În vara anului 1977, fantoma faimosului asasin în serie Râmaru era din nou prezentă la Bucureşti, după ce o tânără, Anca Broscăţeanu, fusese ucisă cu bestialitate, tranşată, iar fragmente din trupul său erau găsite în diverse puncte ale oraşului.

Teroarea se instaurase în Capitală, identic ca în nopţile în care teribilul ucigaş Râmaru colinda străzile pustii în căutarea poternţialelor victime. Astfel, cea mai mare eroare judiciară a românilor, căreia i s-a spus “Cazul Anca”, debuta în cel mai mare oraş al ţării cu o stare generalizată de panică, pe un fond de isterie colectivă deja “asigurat” de efectele catastrofale ale seismului din 4 martie.

Greu de uitat

Ziua de 8 iulie a acelui an a fost una care nu va fi uitată niciodată de lucrătorii Miliţiei bucureştene: la orele dimineţii, în parcul Hipodrom era găsit un pachet care conţinea două mâini de femeie secţionate, care fuseseră învelite în folii de plastic.

Miliţia a intrat în alertă maximă şi câteva zeci de echipaje au primit ordin să se ocupe “în teren” numai de această macabră descoperire. Mai precis, ofiţerii şi subofiţerii primesc ordin să caute restul corpului bietei victime, o femeie tânără, îngrijită şi având, probabil, o muncă intelectuală.

Părţi de cadavru erau înfăşurate în pantaloni bărbăteşti şi folii plasticate, fiind transportate direct în sacoşe şi genţi de voiaj. La scurt timp, mai precis în următoarele 4 zile, au fost identificate şi alte pachete, descoperirea cea mai oribilă fiind făcută undeva în spatele Spitalului Colţea, într-un WC: era capul despărţit de corp al numitei Anca Maria Rodica Broscăţean, în vârstă de 18 ani, care venise de la Sibiu în Capitală pentru un examen de admitere la ASE.

Fata dispăruse de la locuinţa mătuşii sale pe 6 iulie, orele 16.00, când plecase să studieze listele cu repartiţiile candidaţilor pe săli. Erau ani când în facultăţi se st