Cand masori lungimea autostrazilor care au fost construite in Romania, ai la dispozitie kilometrul (sau mai degraba metrul). Cand masori cantitatea de apa rece care curge atunci cand dai drumul la apa calda, ai la dispozitie litrul (mai degraba hectolitrul) samd. Cum masori insa valoarea pe care s-o aiba o moneda? In functie de ce o masori? De consumul mediu zilnic? De averea medie? De PIB?, se intreaba Dan Popa pe blogul lui
Regii Frantei “furau” din monede, mai ales din cele de aur, stirbindu-le din valoare. Asta nu mai e un secret, iar cine si-a aruncat ochii peste o carte de pe la 1910 ( “Essai économique sur les mutations des monnaies dans l’ancienne France de Philippe le Bel à Charles VII”, a lui Adolph Landry), stie ce spun.
Istoricul lirei englezesti este acelasi, insa mai onorabil oarecum fata de cel al francului. Ramanand la cele doua monede, daca francul a devenit o unitate prea mica a valorilor, lira devenise una prea mare. Centima franceza nu mai servea decat in scopuri contabile in vreme ce lira sterlina reprezenta o valoare exagerata fata de nevoile vietii curente.
Cat despre dolarul SUA, parea sa raspunda cel mai bine nevoilor, dintre toate monedele. Valoarea lui se afla la jumatatea scarii, permitea baterea de monede multiple pana la moneda de cinci dolari si submultipli de pana la o sutime- centul. De asta a si avut mare succes, fiind adoptat rapid si de alte economii. Multiplii si submultiplii monedei alese musai e sa corespunda tuturor gradelor de pe scara nevoilor de plati zilnice.
Cand livra a fost transformata in franc (legea din 7 Germinal, an XI, 28 martie 1803), livra era de argint si devenea moneda legala. Sigur ca nimeni nu a putut contesta aurului valoarea de moneda, asa incat circula in epoca atat moneda de 5 franci de aur cat si cea de 5 franci de argint. Intrucat ambele erau legale, trebuia sa aiba si o valoar