Bătrânul marxist a pus lucrurile în dialectica lor. Partidul trebuie să găsească singur soluţii, fără flăcări violet şi fără descântece de deochi.
Aplaudat în picioare de peste 1.500 de oameni, rugat să preia conducerea partidului. Ion Iliescu are sala la picioare şi „trage" din toate poziţiile. Poate este cel mai bun rol pe care l-a făcut vreodată la scenă deschisă. Partidul i-ar da orice, numai să întindă mâna şi să ia.
Dar nu mai suntem în 1990, ci 20 de ani mai târziu. Ion Iliescu este primul care ştie că la sfârşitul extraordinarei sale reprezentaţii va ieşi din scenă, iar sub reflectoare va rămâne Victor Ponta. Dar îşi savurează momentul de glorie. „Vreţi ca un bătrânel de 80 de ani să salveze partidul?" Sala e în aer! Aplaudă şi cei care în 2005 au lucrat pentru nealegerea sa în fruntea PSD. Ştie şi asta şi o spune cu satisfacţie. „Dar nu sunt un om ranchiunos. Vă iert!" Nu e adevărat, nu-i iartă şi nu-i va ierta niciodată. Dar interpretarea rolului e ireproşabilă.
Actorul „nu minte" pe scenă, mesajul său izbeşte auditoriul care nu se mai opreşte din aplauze. Ion Iliescu, jucându-l pe Ion Iliescu, fondatorul ajuns la 80 de ani, a fost factorul decisiv în întoarcerea unui Congres care părea definitiv aranjat. Trădările, măsluielile, jocurile de culise ale baronilor, renunţările nu ar mai fi avut nicio anvergură.
Fără partitura Ion Iliescu, PSD rămânea cu manelele şi cu ţigăncile ghicitoare de la poartă. Bătrânul marxist a pus lucrurile în dialectica lor. Partidul trebuie să găsească singur soluţii, fără flăcări violet şi fără descântece de deochi. Dar, asta e tot.
România s-a schimbat, fetele de la APACA, marile admiratoare ale lui Petre Roman, tânărul de atunci al lui Ion Iliescu, au îmbătrânit şi ele, electoratul PSD s-a subţiat tot aşteptând soluţii miraculoase.
Victor Ponta este rezultatul unei noi conjuncturi î
