În străinătate se remarcă prin valoroase studii de cercetare. Burse de merit. Articole publicate în jurnale de prestigiu. Devin şefi de promoţie şi membri ai unor cunoscute societăţi ştiinţifice din lume. Îşi croiesc drum departe de casă, prin sine şi pentru sine, o viaţă mai bună, departe de lipsa de perspectivă din România. Unde abia sînt (re)cunoscuţi. Scoşi din cînd în cînd la înaintare, prin cîte un cadru festiv sau ca subiect electoral. Procentul studenţilor români din străinătate care vor să se întoarcă în România a rămas cel mai scăzut, în comparaţie cu aceeaşi situaţie din ţările Europei de Est.

Prima Gală a Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) s-a desfăşurat pe 6 ianuarie, în luxosul decor al Hotelului Marriott, promovînd identitatea „paşoptistă“ a tinerilor care studiază în străinătate, la facultăţi de prestigiu. Deşi elogiaţi, văzuţi ca „viitoarea elită“, oameni care pot schimba destinul ţării de baştină, dacă ar reveni cu know-how-ul de acolo, acestora nu le sînt oferite nici în prezent multe pîrghii sau motivaţii reale. Discursurile politicienilor şi ale academicienilor, ONG-iştilor şi reprezentanţilor mediului de afaceri au deplîns la unison lipsa „structurilor“ capabile să-i primească acasă, acuzînd o Românie incapabilă de a-şi „păstra valorile“, o ţară care, din interese meschine sau pură nepăsare, „nu îi vrea înapoi“.Totuşi, „nu sîntem generaţia pierdută“ – a declarat Se-bastian Burduja, preşedintele LSRS. Misiunea Ligii, de la înfiinţarea sa, acum un an, s-a dorit a fi tocmai acel „demers vital“ pentru societatea românească, un „ONG recunoscut oficial şi sprijinit public“, o organizaţie care să reunească miile de studenţi din străinătate, să le ofere căi de acces şi să creeze oportunităţi valabile pentru cei care ar dori să revină în ţară. Într-un an, în cadrul Ligii s-au derulat proiecte în toate cele 20 de ţări în care LSRS